Adelina Maria

Dupa ce am citit in urma cu cateva luni bune bestseller-ul lui Malcolm Gladwell, Outliers am primit raspuns la multe din intrebarile pe care le aveam. Surprinzator insa ca la foarte multe dintre curiozitatile mele, raspunsul era acelasi – EDUCATIA. Cat de bogata era biblioteca ta din copilarie se vede in adultul de azi.

M-am intrebat de multe ori de unde determinarea, ambitia, de ce nu se regaseste la toti oamenii din jurul meu, de unde obsesia mea pentru corectitudine, de unde, de ce, cum, …?

Toate vin de fapt din primij ani de viata, din modul in care ai fost invatat. Parinti, frati, profesori, cu totii, constient sau nu, ne-au marcat viata .

Apoi mi-am amintit de frumoasa Romanie, atat de blamata chiar de noi, cei care o populam. Cum de francezul refuza sa invete o limba straina si noi nu numai ca invatam, dar o si inlocuim cu cea nativa pe motiv ca “suna mai bine”. Cum platim in alte tari si pentru o frunza sau un fir de nisip si la noi in tara ne deranjeaza chiar si preturile de-a dreptul modeste de la muzee.

Am intalnit weekend-ul trecut la meciul de rugby Romania-Spania un pustan ale caror cuvinte m-au facut sa il caut cu privirea prin toata peluza. “Romania e cea mare tare tara din lume” – erau cuvintele pe care acest copil de 5-6 ani le rostea fara oprire, sarind de bucurie in poalele tatalui sau. A fost momentul in care am constientizat cu adevarat cat de importanti sunt primii ani de viata si m-am intrebat cum ar arata Romania daca fiecare dintre noi am crede cu tarie cuvintele rostite de pustiul de pe stadion.

Eu cred ca Romania este parte din mine si ma simt responsabila pentru asta. Tu?

Mass media, social media, prieteni, parinti, iubit/iubita, profesori, parteneri de business, sef – cu totii ce ne spun ce sa facem sau in cel mai bun caz cum ar proceda ei. Ne place la nebunie sa dam sfaturi, sa ne imaginam ce am face daca si mai putin sa ne uitam la noi si sa facem lucruri pentru noi.

Daca o femeie isi cumpara o rochie care depaseste cu mult bugetul ei mai mult ca sigur vrea sa detroneze o alta prietena/cunostiinta de care se simte amenintata. Daca nu ar fi asa de ce nu se imbraca cu rochiile respective acasa, doar le poarta pentru ele, nu?

Suntem cu totii specialisti in TO Do list (si eu bineinteles), insa cat din acest To do list este pentru noi? Va propun sa faceti acest mic exercitiu maine dimineata. Mai interesant ar fi sa va prioritizati responsabilitatile si apoi sa vedeti in ce capat al listei se afla cititul operei unui autor pe care il apreciati, participarea la un program de formare (personala si/sau profesionala), pictatul (daca iti place sa pictezi), dansul (daca iti place sa dansezi) sau plimbarea in aer liber.

Intentionat sau nu, am ales acele activitati pe care le catalogam activitati pentru timpul liber si care de multe ori ajung sa fie inlocuite de rapoarte care risca sa depaseasca deadline-ul, de prezentari power point pentru clientul care nu stie sa astepte si alte asemenea “iesiri de weekend”. Daca insa ne-am uita si la job-ul nostru si pentru cateva secunde ne-am imagina cum ar fi daca am face doar ceea ce ne place, cat la suta din to do list-ul tau mai ramane valabil?

Sper ca prin acest mic exercitiu de imaginatie sa raspund la 2 intrebari pe care le primesc zi de zi la birou:
1. Cat de mult ma va ajuta LEADERS School la CV? Este acreditat?
2. Si sunt tineri care platesc sa participe la LEADERS School?

Uneori intrebarile se transforma in afirmatii precum: “Vreau sa vin la LS pentru a avea un plus la angajare”, sau “Este impresionant cat de multi tineri isi doresc sa participe la LS”

Raspunsul meu la prima intrebare este uneori catalogat ca fiind arogant sau rautacios insa cred cu tarie in el. CV-ul este pentru altii, LEADERS School este pentru tine. Este posibil ca dupa o astfel de experienta sa iti dai demisia, nimic bun pentru companie ai spune tu, insa este un pas inainte enorm pentru dezvoltarea ta. CV-ul nu face vanzari, daca ar face nu ai fi nevoit sa lucrezi in timpul liber la o prezentare de produs, ti-ai printa CV-ul si totul ar merge de minune.

Daca te numeri printre cei care si-au motivat astfel dorinta de a participa la School vei intelege cu atat mai bine raspunsul nostru.

Iar la intrebarea cum se face ca un student munceste o vara intreaga pentru a plati 400 de euro la School, raspunsul este simplu: pentru ca le pasa, pentru ca fac o investitie in educatia lor, pentru ca LEADERS School este hrana pentru suflet si minte.

In cazul in care empatizezi cu cele mai sus povestite, te invit la LEADERS School 7, 3-9 Aprilie, Poiana Brasov. Cautam viitoare generatie de tineri lideri si te invitam sa ni te alaturi.

Lista vorbitorilor care vor facilita transferul de cunostinte sitransformarea teoriei in practica include nume precum: Acad. Constantin Balaceanu-Stolnici; Marius Ghenea, Presedinte PC Fun; Radu Georgescu, Fondator si Presedinte GECAD; Crenguta Rosu, Managing Partner DC Communication; Rares Manolescu, Senior Trainer Human Invest; Simona Baciu, Fondator si Managing Director International School of Cluj, Andreea Raducan, Director Marketing Fundatia Olimpica Romana, sau Roland Hermann, Stomatolog Calator.

Simularile de afaceri insa vor desavarsi arta leadership-ului.

Adelina

Atasarea mea, uneori exagerata, cat si loialitatea pe care o manifest fata de branduri este foarte cunoscuta de cei din jurul meu.

Niciodata Nike si Adidas in aceiasi tinuta, la fel cum niciodata negru cu maro (stiu ca anul acesta trend-ul ma contrazice dar continui sa imi sustin parerea).

M-am gandit de ceva timp sa scriu acest post si in aceasta dimineata, ascultand discutiile liceenilor din Ienachita cu privire la uniforme, m-am hotarat sa scriu.

Facem un simplu exercitiu – ne gandim la Harvard.
Harvard face un business imens doar prin comercializarea materialelor brandate cu logo-ul lor. Tricouri, agende, sepci si multe altele sunt zilnic vandute pe internet si nu numai, iar printre cumparatori se numara si oameni care nu au studiat si nici nu intentioneaza sa studieze vreodata la aceasta universitate de prestigiu.

Noi respingem uniformele in Romania si abia asteptam sa scapam de ele. Si cum ramane cu apartenenta? sau doar incercam sa fim diferiti?

Constient sa nu, suntem ambasadorii brand-urilor pe care le utilizam. Acceptam asta?

Va continua …