Oameni şi oameni
DE CE? Este cred cea mai des intalnita intrebare pe care o pun copii. De ce pisica are 4 picioare si nu 3? De ce nu am voie? …
Sa fie curiozitate? Sa fie dorinta de comunicare? Cert este ca aceasta intrebare ne ramane in reflex si peste ani si ani insa la un moment dat incetam sa o rostim cu voce tare pentru a nu fi catalogati aroganti sau poate doar naivi.
Cum arata realitate
Oamenii continua sa ne incurajeze dorinta de cunoastere insa nu mai au bunele intentii ale mamei care isi doreste cei mai bun pentru copilul ei. Ca sa luam un exemplu foarte simplu: companiile/angajatorii. Cand mergi la un interviu ti se spune ca sunt binevenite intrebarile insa pe parcurs observi ca nu este deloc asa. Desi interesul ar trebui sa fie asemanator cu cel al mamei, multi angajatori refuza sa investeasca in oameni.
Eu nu am renuntat niciodata la “de ce” si nu imi pare rau. Ma intreb mereu de ce suntem asa. In ultimele saptamani ma intreb de ce sunt suntem atat de diferiti. Dar atat de diferiti incat imi pare imposibil sa le inteleg unicitatea tuturor celor care culmea se presupun ca merg in aceiasi directie.
Hmm … posibil sa filozofez prea mult azi. Cred ca mi se trage de la profu’ de management (si el tot un “diferit”). Nu stiam pana azi ca managementul are atat de multa filozofie. Si acum ma intreb cu ce ma ajuta ca stiu 
Adelina
